In dimineaţa zilei în care Sonia a făcut 1 an.. tatăl meu a încetat din viaţă…
Sonia nu a avut petrecere de zi de naştere, nu i-am rupt turta, n-a ales de pe tavă.
A avut un tortuleţ, pentru că era deja cumpărat.
Am mâncat printre lacrimi doar pentru că mi-l dădea ea.
I-am cântat „la mulţi ani” aproape plângând.
E tare greu.
2 Responses to “Aniversare înlărimată!”
Theodora
Da , e tare greu sa pierzi un parinte !
Iti trimit o imbratisare cu intirziere ,dar cu multa intelegere!!!
Madalina
am citit pe nerasuflate de la inceput blogul tau…lacrimile m-au cuprins….nu am apucat sa ajung la sfarsit…Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste toate obstacolele….Sonia se pare ca e o fetia puternica, ce isi doreste din toata inimioara ei micuta sa traiasca….imi pare foarte rau de tatal tau, mai ales intr-o zi in care ar fi trebuit sa sarbatoresti aniversarea fetitei…e greu, si eu stiu cum e sa pierzi persoane dragi…dar sunt convinsa ca , de acolo de sus, tatal tau va veghea pt binele si sanatatea fetitei tale…
Da , e tare greu sa pierzi un parinte !
Iti trimit o imbratisare cu intirziere ,dar cu multa intelegere!!!
am citit pe nerasuflate de la inceput blogul tau…lacrimile m-au cuprins….nu am apucat sa ajung la sfarsit…Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste toate obstacolele….Sonia se pare ca e o fetia puternica, ce isi doreste din toata inimioara ei micuta sa traiasca….imi pare foarte rau de tatal tau, mai ales intr-o zi in care ar fi trebuit sa sarbatoresti aniversarea fetitei…e greu, si eu stiu cum e sa pierzi persoane dragi…dar sunt convinsa ca , de acolo de sus, tatal tau va veghea pt binele si sanatatea fetitei tale…