Etapa 1: Din 28 februarie are aparate auditive! Ma bucura foarte mult ca ii plac aparatele, ii place sa auda, le cere singura, dar le si scoate singura cand nu mai are chef sa auda, adica atunci cand vrea sa doarma.
Am mers la un logoped, aici in Bucuresti, o singura data, pentru ca logopeda cu pricina incepuse sa se isterizeze - ca de ce nu sta copilul pe scaun sa se joace (mdea…), ca de ce nu imita, ca de ce arunca pe jos jucariile, ca de ce ea nu stie cantecelul cu “bate vantul…nu stiu ce”-… pai mai femeie, copilu asta n-a auzit pana acu… si este un copil MIC !!! cum sa pretinzi de la ea (miss ultra-turbo-duracell-explozive) sa stea pe scaun si eventul sa asculte si o bucata din MARX… dar am inteles totul la sfarsit, cand sa iesim pe usa: imi marturiseste ca ea nu a mai lucrat cu copii atat de mici, si nici cu hipoacuzici…merci cucoana… si m-am intors acasa mai incetosata decat am plecat…
Am mers la audiolog aici, in Bucuresti: o testeaza, imbunatatire de auz la 50 dB (cu aparate)… ooo super !!! discutam despre implant si imi zice: eu fac implantul, la o singura ureche insa, si numai dupa 2 ani… dar la Sonia nu ma bag, pentru ca e cardiopata… zic merci in gand si bat apropos-uri despre E-112. Cica sa-mi iau gandul, ca nu semneaza asa ceva, implantul se poate face, dar e problema mea proprie si personala ca Sonia are si operatiile la inima… asa ca nu se poate face la spitalul respectiv, dar nici nu-mi semneaza vestitul formular… tac si inghit si plec. Norocul meu e ca era si Alex acolo care m-a tinut pe silent, ca ziceam eu vreo 2…
Etapa 2 nu e definitivata. Adica search de clinici care sa faca implantul… am primit o oferta de la Munchen, de 63.000 euro (bilateral, cu 14 zile de spitalizare.. ce mai, all inclusive, ca pe litoralul turcesc) … dar parca mie in SUA mi-au zis sa ma duc la Viena, asa ca pun mana si trimit e-mail la Boston, la Children`s. Dr care face implantul acolo, minunata ca toti medici pe care i-am intalnit acolo, face hocus pocus si in cateva zile imi face legatura cu Medel, firma care produce implanturile. Cei de acolo imi dau email-ul dr. de la Viena care face implantul (cica the best) si eu trimit e-mail la Baumi… dar surprize, surprize e-mailul se intoarce impachetat inapoi… dau si caut alta adresa, sap altceva, si tot surprize.. se intoarce… si acum astept raspuns de la reprezentantul Medel, sa imi faca ei legatura cu dr respectiv… O alta chestie e ca am impresia (sper sa ma insel) ca aceasta clinica la care face Baumi implantul, e privata, ceea ce inseamna ciuciu E-112… care ma conduce la ideea mea initiala si ascunsa de a face operatia in SUA+terapie si reglaj tot in SUA pentru perioada nedelimitata… daca tot am viza pe 10 ani si Sonia pe 5, (adica 5 si eu, ca fara ea ce terapie sa-mi faca astia mie?)… Sa vad ce imi raspund fiecare, ca 70.000 de euro nu-s de ici de colo..
Etapa 3. ar fi implantul, dar si terapia + reglarea procesorului… care eu una n-as avea curaj sa o fac in Romania…. Si aici e buba mare: cine face logopedie cu ea? Si in ce limba? Acelasi medic minunat de la Boston, mi-a dat un link al unei clinici din SUA care ofera niste cursuri pentru parinti, ca sa lucreze cu infantii lor acasa. si m-am inregistrat si… am primit primul curs, pe care aproape l-am finalizat. A facut minuuuuni!!! dar pe mai departe, nu stiu cat de ok ar fi sa continuam doar cu logopedia facuta de mine…
Si acum the good news: de ieri, de la (aproximativ) ora 14, ora Romaniei, Sonia ma striga MAMA… CLAR SI RASPICAT !!! s-a simtit nevoita pentru ca am privat-o de accesul in baie odata cu mine si… la usa se auzea (pe langa batut in usa delicat, asa cum s-a auto-educat sa bata) un MAMA absolut superb… mi se rupea inima ca e afara, da deh, n-ajungeam la clanta sa-i dau drumul inauntru. Si mai tarziu am plecat eu la medic, si mi s-a raportat ca s-a dus la o fotografie in care eram si eu si incerca sa o sustraga si pe un ton plangacios spunea “MAMA”…. Cum sa nu o iubesti???
Alte progrese:
-A repetat dupa mine un sunet. cu toate ca nu pare, e fff rusinoasa, se fastaceste imediat, si in genere nu repeta, decat dupa ceva timp, cand stia ca nu sunt atenta… si cand o laud se fastaceste toata … dar de data asta a spus imediat: o singura data, dar a spus. si era clar cu intentie si pentru ca il auzise.
- mi-a adus telecomanda cand i-am cerut-o si o surubelnita: acu pot sa stau linistita pe canapea la tv si sa imi las sucul in bucatarie, ca stiu ca nu trebuie sa ma mai ridic, are cine sa-l aduca!
-stie ce inseamna bravo si reactioneaza in consecinta
-stie ce inseamna pa, si face cu mana cand ii spun pa.
In rest devine maimutica pe care si-o dorea logopeda, a inceput sa imite absolut tot, de la pus ciorapii (de incaltat se incalta singura !!!) pana la mancat singura, inclusiv supa (e scandal mare daca vreau sa ii dau eu, prefera sa nu manance), spalat si sters pe maini… stie foarte multe lucruri, nici nu-mi dau seama cand le prinde… si ce e amuzant e ca face, dupa cantecelul din Baby Einstein, “head, shoulders, knees and toes”, numai ca short version, “head-toes” asa…ce sa mai piarda vremea si cu umerii si genunchii… se urca singura pe tobogan si nici nu mai stiu ce sa va zic ca face, probabil sunt normale pentru varsta ei, dar mie mi se pare wonder baby! si acuma iese de la infanti si se face todleritza…
Ah, si mai are o chestie noua, foarte noua, de cate ori iesim pe usa trebuie sa plece cu ceva… ca e gentuta, ca e rucsacel, ca e cosul de gunoi pe care l-am carat cu noi, ca altfel nu vroia sa iasa din casa…
As putea sa scriu despre Sonia zile intregi, dar mai trebuie sa dorm si eu !